Planta este originară din zona Mării Mediterane și este răspândită astăzi în toate țările, dar mai ales în sudul Europei. Feniculul se culti...
Planta este originară din zona Mării Mediterane și este răspândită astăzi în toate țările, dar mai ales în sudul Europei. Feniculul se cultivă pentru pețiolii frunzelor, care se consumă cruzi sau gătiți, fiind foarte apreciați ca desert.
Fructele sunt bogate în ulei volatil, zaharuri și au o largă întrebuințare în medicină. Singur sau în asociație cu chimenul, se recomandă ca ceai pentru mamele care alăptează, având proprietatea de a stimula secreția, și a mări diureza.
Fructele au și o acțiune calmantă asupra spasmelor mușchilor bronhiei, liniștind tusea convulsivă și astmatică. Fiind plăcut la gust, se recomandă mai ales copiilor. Feniculul sub formă de ceai calmează tulburările digestive, calmează durerile și restabilește apetitul. Se mai folosește sub formă de băi în tratamentul unor boli de piele, gargară în inflamațiile gâtului, având acțiune antiseptică.
Planta se comportă în cultură ca legumă anuală, având o talie înaltă de 70—90 cm. Tulpina are noduri foarte apropiate între ele, mai ales spre bază. Frunzele sunt mari, fin segmentate, de culoare verde-deschis.
Teaca frunzelor (partea comestibilă) este de culoare verde-albicioasă, foarte îngroșată, iar prin suprapunere dă forma globuloasă turtită, cu dimensiuni ce variază de la mărimea unui ou de găină până la mărimea unui ou de gâscă.
Acest bulb format este tare, cu carnea albă și are gust dulceag. Semințele de fenicul sunt oval, alungite, cu o față plană și una convexă, cu 5 coaste aparente. Într-un gram intră 180-200 semințe. Facultatea germinativă durează 4—5 ani. Este sensibil la frig având nevoie de climă caldă și terenuri expuse la soare.
Cum se cultivă feniculul?
În terenul arat din toamnă și mobilizat primăvara cu discul în agregat cu grapa, se înființează cultura de fenicul pe straturi înalte sau pe teren plan. Se seamănă, de regulă, începând cu a doua jumătate a lunii aprilie, în rânduri, la distanța de 40-50 cm și la adâncimea de 1 – 1,5 cm, După însămânțare, cultura se tăvălugește ușor. La un hectar se folosește cantitatea de 12-15 kg de sămânță.
Schema de înființare a culturii de fenicul
În momentul când umflătura de la bază (bulbul) ajunge la mărimea unui ou, plantele se mușuroiesc ușor, până la jumătate din înălțimea umflăturii, pentru a determina etiolarea țesuturilor care devin și mai fragede. După cca 10-12 zile de la mușuroire, se poate începe recoltarea plantelor. Se obțin 20—25 t/ha.
Este o legumă mai puțin cunoscută la noi, chiar și în grădinile familiale. S-au făcut până în prezent numai testări la unele soiuri din import. Din această cauză, nu s-au făcut cercetări în ceea ce privesc condițiile și perioada de păstrare în depozitele frigorifice.
Valorificarea producției se face la kg sau preambalat în pungi de polietilenă, paralel cu recoltarea producției, sau la interval de 2—3 zile de la recoltare. Pentru producerea semințelor, tehnologia de cultură este aceeași ca și pentru culturile de consum, dar nu mai este necesară mușuroirea la bază.
Formarea tijelor florale și înflorirea au loc în luna august, iar semințele ajung la maturitate la sfârșitul lunii septembrie. După căderea brumelor, tijele florale se recoltează, se usucă și se treieră. Producția de semințe este de 200-250 kg/ha.
Surse: Cultura legumelor mai puțin răspândită, Gh. Vâlceanu
