Melasa este produsul secundar rezultat de la fabricarea zahărului, ce conţine zaharuri care nu mai pot cristaliza, apă şi săruri sau nezahar...
Melasa este produsul secundar rezultat de la fabricarea zahărului, ce conţine zaharuri care nu mai pot cristaliza, apă şi săruri sau nezaharuri, raportul dintre zaharoză şi totalitatea substanţelor uscate trebuind să fie de 60-62 %. Compoziţia chimică a melasei este prezentată în tabelul de mai jos. Datorită sărurilor de potasiu, sodiu şi oxidului de calciu provenite din procesul tehnologic, melasa are o reacţie alcalină şi care împreună cu conţinutul mic în substanţe nutritive asimilabile, îngreuiază sensibil fermentarea.
Tehnologia de obținere a spirtului din melasă este prezentată în rândurile de mai jos.
Pregătirea melasei ca materie primă pentru obținerea spirtului exclude operaţiile de fierbere şi zaharificare, deoarece zaharoza este fermentată direct de către drojdii, în schimb sunt incluse operaţiile de diluare şi acidulare. Diluarea melasei se face cu apă la 22-28 grade C şi agitare continuă, pentru a o aduce la concentraţia de zahăr optimă pentru fermentare, gradul de diluţie depinzând de caracteristicile melasei şi procedeul de lucru (cu plămezi concentrate sau cu plămezi diluate).
Compoziția chimică a melasei
Fermentarea melasei destinate obținerii spirtului
Pentru compensarea deficitului de fosfor şi azot, în melasă se adaugă săruri minerale precum superfosfatul de calciu în proporţie de 0,2 %, sulfatul de amoniu în proporţie de 0,1 %, la care se recomandă şi magneziu sub formă de clorură de magneziu. La fermentarea melasei se folosesc culturi de drojdii cu rezistenţă mare la concentraţii ridicate de săruri, procesul decurgând în două faze:
- prefermentarea la temperatura de 30 grade C şi pH-ul de 4,7;
- fermentarea la temperatura de maxim 31 grade C şi pH-ul între 5,2-5,4.
- Schema liniei tehnologice de obţinere a spirtului din melasă
Temperatura de fermentare a melasei este mai ridicată ca la plămezile din materii amidonoase (28-31 grade C), necesară dezvoltării drojdiilor, în faza iniţială recomandându-se şi o aerisire intensă. O acţiune prelungită a aerului determină oxidarea alcoolului în aldehide, mărind pierderile prin antrenarea vaporilor de alcool. La fermentarea melasei pericolul de spumare este mai ridicat şi el se combate eficient folosind ulei vegetal sau acizi graşi. - Trebuie ţinut cont că în procesul de fermentare, alături de drojdii se poate dezvolta o microfloră (bacterii, drojdii sălbatice, mucegaiuri), capabilă să consume zahărul pe care îl transformă în acizi, să consume alcoolul, să inhibe activitatea enzimatică datorită acidităţii formate sau să producă substanţe cu caracter inhibitor asupra drojdiilor, necesitând măsuri energice de anihilare sau inhibare a lor. La sfârşitul fermentării plămada de melasă, cu o concentraţie alcoolică de 9-9,5 % vol. este trecută la distilare şi rectificare. În figura de mai sus este prezentată schema tehnologică de fabricare a spirtului din melasă diluată.
