Ramificațiile lungi, rigide, purtătoare de flori mari constituie punctul de atracție al acestei plante care se situează printre cele mai apr...
Ramificațiile lungi, rigide, purtătoare de flori mari constituie punctul de atracție al acestei plante care se situează printre cele mai apreciate flori de grădină. Ochiul boului are forma de tufă largă sau ușor piramidală, cu înălțimea de la 20 la 80 cm, în funcție de sol. Soiurile înalte se cultivă, în special, pentru florile tăiate. Frunzele sunt romboidale, spatulate sau lanceolate, cu marginea adânc și neregulat dințată. Florile, grupate în capitule simple sau duble (bătute), sunt divers colorate în nuanțe de alb, galben, roz, roșu, mov, albastru. În funcție de caracteristicile florilor și aliura generală a inflorescenței, soiurile sunt grupate în mai multe tipuri (tabelul de mai jos).
Ochiul boului are o perioadă scurtă de înflorire (3-4 săptămâni). După recoltarea florilor, floarea nu mai formează lăstari noi. Dacă se dorește o eșalonare a înfloririi, se fac mai multe semănături sau plantări succesive, la interval de două săptămâni, pe tot parcursul sezonului.
Soiuri de ochiul boului pentru flori tăiate
Ochiul boului – cerințe față de sol, apă, lumină, căldură
Ochiul boului preferă solul neutru spre bazic și bine îngrășat din toamnă cu bălegar semidescompus. Înflorește bine în locurile însorite, dar tolerează și umbra slabă. Ochiul boului nu rezistă la brume și secetă prelungită. În general, necesită multă apă, cu deosebire în perioada de înflorire. Respectarea rotației culturii este aproape obligatorie, revenirea pe același teren fiind posibilă numai după 2-3 ani.
Cum se cultivă ochiul boului?
Ochiul boului poate fi semănat afară cel mai devreme în aprilie, după ultimul ger târziu de primăvară. În vederea obținerii unei înfloriri eșalonate, se seamănă în mai multe etape până spre sfârșitul lunii mai – început de iunie.
De asemenea, se cultivă și prin producerea de răsad în răsadnițe și solarii sau în seră, semănatul făcându-se cu 6-8 săptămâni înainte de data aleasă pentru plantarea afară. Răsărirea are loc în 10-20 zile, în funcție de căldura care se realizează, temperatura optimă fiind de 19-20°C. Ochiul boului crește rapid, de aceea se are grijă să se semene mai rar sau să se facă rărirea ori repicarea răsadurilor.
Când se plantează răsadul de ochiul boului?
Plantarea răsadurilor în teren este posibilă după trecerea brumelor, cel mai adesea în luna mai. Distanța între plante la locul definitiv, indiferent că se seamănă sau se plantează răsaduri, se apreciază între 20-40 cm, în funcție de talia și vigoarea soiului. Cultura se face în straturi obișnuite sau pe teren plan, nemodelat.
Pregătirea terenului constă în mobilizarea lui la 28-30 cm adâncime (arătură sau desfundătură), îngrășarea cu gunoi de grajd și, eventual, adăugarea a 300-400 kg/ha superfosfat și a 100-200 kg/ha sare potasică. Întrucât ochiul boului suportă o oarecare umbrire, cultura se poate amplasa printre rândurile de viță-de-vie (vezi aici cum se cultivă vița de vie) sau de pomi fructiferi (plantație tânără), unde se pot obține rezultate foarte bune. Semănarea direct în grădină se face în cuiburi deschise, la adâncime de aproximativ 2 cm. Se pun în fiecare cuib 3-4 semințe.
Pentru plantarea răsadurilor se aleg zilele noroase și, mai ales, de după ploaie. Important este ca solul să fie reavăn. Plantarea propriu-zisă se realizează cu plantatorul (un băț gros de cca 2 cm, ascuțit la un capăt) sau cu lingura de plantat.
După plantare se are grijă să se ude bine pentru a se evita ofilirea răsadurilor. În general, răsadul se ofilește treptat datorită frunzelor mari. Deosebită atenție trebuie să se acorde alegerii răsadurilor. Se exclude de la plantare răsadul suspectat de boală și cel de vigoare slabă, subțire și cu frunze îngălbenite.
Ochiul boului – îngrijirea culturii
Îngrășarea suplimentară se aplică sau nu în funcție de starea de fertilitate a solului. Pe parcursul verii se pot face 2-4 fertilizări cu must de bălegar o parte la 8-10 părți apă sau cu îngrășăminte minerale complexe în cantitate de 10-20 g/m².
Combaterea bolilor și dăunătorilor
Combaterea bolilor și dăunătorilor are o mare importanță deoarece ochiul boului este o plantă sensibilă la boli. Ofilirea plantelor provocată de Fusarium cxysporum Sehl, pătarea în galben a frunzelor, cu deosebire în anii ploioși, datorită infecției cu Septoria callistephi; piticirea plantelor, încrețirea și pătarea clorotică a frunzelor, deformarea florilor datorate virozelor sunt greu de stăpânit, din acest motiv preferându-se alegerea soiurilor rezistente la aceste boli. Sortimentul actual se bazează și pe includerea acestor rezistențe în aprecierea și promovarea soiurilor noi.
Dacă, în ciuda alegerii soiurilor rezistente la boli (ofilire, în special), a respectării asolamentului și a trierii riguroase a răsadurilor apar plante bolnave în cultură, este mai bine să se smulgă și să se distrugă decât să se irosească timpul cu încercarea de a fi tratate.
Dintre insecte, afidele apar frecvent. Combaterea lor se realizează prin stropiri cu Sinoratox 0,1% sau cu alte insecticide care sunt la îndemâna cultivatorilor. Ochiul boului se recoltează la înflorire deplină, prin rupere. Tijele florale se desprind foarte ușor. De reținut că ochiul boului nu mai formează lăstari noi după recoltarea florilor.
