Lupinul alb este originar din țărmul de sud-est al Mediteranei. Lupinul a fost cunoscut de greci și romani încă din secolul al IV-lea i,e.n....
Lupinul alb este originar din țărmul de sud-est al Mediteranei. Lupinul a fost cunoscut de greci și romani încă din secolul al IV-lea i,e.n. ca plantă amelioratoare a fertilității solului. Dar abia în secolul al XVIII-lea s-a introdus în cultură, pe suprafețe mai mari, în Germania. Lupinul se cultivă pentru boabele sale, care se folosesc atât la prepararea unor mâncăruri, cât și la prepararea unor salate.
În cultura mare, lupinul mai este folosit ca îngrășământ verde sau ca plantă furajeră. În medicina populară, semințele de lupin prăjite și măcinate dau un surogat de cafea cu proprietăți diuretice și antihelmintice, iar sub formă de făină se folosește în cataplasme.
Deși boabele de lupin au un conținut foarte bogat în proteine, care depășește uneori pe al soiei, totuși în alimentație lupinul se folosește mai puțin. Asta din cauza gustului amar neplăcut (conținutul în alcaloizi și alte substanțe toxice). Au fost ameliorate soiuri de lupin cu procentul de alcaloizi mai mic (0,01-0,3%) fată de formele obișnuite (0,2 – 3%). Acestea sunt formele noi de lupin sau lupinul dulce. În prezent, cele mai mari suprafețe de lupin sunt cultivate în Germania, Italia, Polonia și Rusia. La noi în țară se cultivă mai mult în nordul Transilvaniei și în sudul Olteniei.
Lupinul este o plantă anuală, cu rădăcina pivotantă, puternic ramificată. Tulpina este erectă, atingând înălțimea de 0,50-1 m, rareori ramificată. Frunzele sunt lung pețiolate, palmate, formate din 5-10 foliole înguste, lanceolate. Florile sunt grupate în raceme, având corola albă, galbenă, roz sau albastră, în funcție de soi. Este o plantă autogamă. Fructul este o păstaie cu 4-6 boabe, dehiscentă.
Cum se cultivă lupinul?
Înființarea culturii de lupin are loc primăvara imediat ce terenul permite intrarea utilajelor pentru pregătirea solului. Se însămânțează în rânduri duble, la distanta de 70 cm între benzi și 20 cm între rândurile din bandă (Fig. de mai sus). Sămânța se încorporează în sol la adâncimea de 3-5 cm. Se folosesc 80-100 kg semințe la ha, în funcție de valoarea culturală a acestora. Ca lucrări de îngrijire sunt de menționat: grăpatul obligatoriu, pentru sfărâmarea crustei și prășitul de câte ori este nevoie.
Când se recoltează lupinul?
Recoltarea lupinului se face atunci când păstăile din vârful plantei s-au copt. Recoltarea se face cu combina și se obțin 1800-2200 kg de boabe la ha, iar producția de vrej ajunge la 4-5 tone la hectar. Condiționarea, păstrarea și valorificarea seminței de lupin se fac ca la fasolea albă alimentară.
Pentru producerea semințelor este necesar să se asigure o distanță de izolare în spațiu de minimum 50 m între soiuri și între culturile semincere și cele destinate consumului de boabe uscate.
