Majoritatea florilor perene se pot înmulți prin semințe, cel mai adesea prin producere de răsaduri. Semănarea se face fie în sere, răsadnițe...
Majoritatea florilor perene se pot înmulți prin semințe, cel mai adesea prin producere de răsaduri. Semănarea se face fie în sere, răsadnițe și solarii, fie pe brazde afară, în funcție de timpul când se seamănă și de pretențiile speciei față de căldură. Cele mai multe dintre ele se seamănă primăvara și la începutul verii.
Răsadurile obținute se repică fie direct pe brazde, fie în ghivece mici ce se așază apoi în tocuri de răsadniță fără încălzire. Ele vor rămâne peste iarnă afară. Spre deosebire de plantele anuale și bisanuale, răsadurile de flori perene se cresc timp de 1-3 ani, până când se formează plantule bine alcătuite, capabile să înflorească repede și din abundență atunci când sunt vândute și, deci, transferate în grădinile decorative. Înmulțirea florilor perene se poate face prim mai multe procedee pe care le vom descrie mai jos.
Înmulțirea florilor perene prin divizarea tufei
Înmulțirea florilor prin divizarea tufei este mult folosit la plantele care cresc sub formă de tufă de la nivelul suprafeței solului alcătuită din lăstari ori frunze, ca, de exemplu, la bujor, margaretă, tufănică etc. Lăstarii și frunzele se formează din mugurii situați pe rădăcini sau în zona coletului.
În acest caz, tufa plantei pe care dorim să o înmulțim se scoate din pământ cu o casma (hârleț), după care se fragmentează în mai multe bucăți, astfel ca fiecare dintre ele să posede câțiva lăstari sau frunze, cu rădăcini la bază. De multe ori se desprind numai porțiunile periferice ale plantei supusă înmulțirii (ea se numește plantă mamă).
Lucrarea se face primăvara devreme sau toamna, pentru cele mai multe specii. Intervalul de timp după care o plantă este capabilă să fie supusă din nou procesului de divizare a tufei este de la 2-3 ani până la 8-10 ani, în funcție de specie.
Înmulțirea florilor prin drajoni
Speciile care drajonează (emit lăstari prin mugurii adventivi situați pe rădăcini) se pot înmulți foarte ușor prin desprinderea lăstarilor din cadrul plantei mamă și replantarea lor în teren, acolo unde se dorește.
Faza optimă este atunci când drajonii sunt foarte bine dezvoltați și au suficiente rădăcini (figura de mai jos). Acest lucru se întâmplă primăvara, după pornirea plantelor mamă în vegetație, ca, de exemplu, la crizanteme și tufanele.
Drajon de crizantemă
Înmulțirea florilor prin marcotaj
Marcotarea se bazează pe însușirea pe care o au unele specii de a forma plante noi din tulpini și ramificații laterale, atunci când vin în contact cu pământul. Așa, de exemplu, la câteva specii perene de flox şi garofiță, tulpinile au creșterea târâtoare, iar pe acestea se formează plante noi în zonele de contact mai bun cu pământul.
La aceste specii, în decursul anilor, se produce procesul de invadare a terenului din jurul plantei mamă și cel de degarnisire (chelire) a părții centrale, ca urmare și a îmbătrânirii plantei mamă.
Înmulțirea florilor prin rizomi
Rizomii sunt tulpini subterane îngroșate și alungite. Aceștia prezintă muguri, din care rezultă părțile vegetative aeriene și florile. Tot de pe ei pornesc și rădăcinile. Înmulțirea florilor se realizează prin scoaterea rizomilor din pământ și fragmentarea în bucăți cu câte 2-3 muguri, care se replantează în teren (figura de mai jos).
La stânjenel, lucrarea se execută cel mai bine după înflorire, dar se poate face și toamna sau primăvara devreme. Părțile de rizomi îmbătrânite (acestea nu au muguri) se aruncă.
Rizomi de cana (1) și stânjenel (2)
La cana (Canna indica), rizomii se scot toamna din pământ, se păstrează în timpul iernii în pivnițe. Primăvara se separă și se curăță, după care se plantează din nou în grădină. Dacă se dorește înflorirea mai timpurie, rizomii se pun mai întâi în ghivece cu pământ (luna martie) care se așază într-un spațiu călduros (16-18°C) și se udă.
Înmulțirea florilor prin rădăcini tuberizate
Rădăcinile tuberizate, numite impropriu tuberculi, sunt rădăcini cărnoase, mult îngroșate datorită acumulărilor de substanțe de rezervă, fără muguri pe suprafața lor. La unele specii, cum este dalia, mugurii sunt plantați la partea superioară, în zona coletului. Sunt plante cu o singură rădăcină îngroșată (anemone), după cum există și plante cu mai multe rădăcini îngroșate (dalia).
În situația unei singure rădăcini tuberizate se procedează la divizarea ei în 2-3 bucăți, astfel ca fiecare dintre ele să aibă măcar un mugure. Pentru ca mugurii să devină vizibili, rădăcinile tuberizate se pun, mai întâi, în condiții de căldură și umezeală, așezându-se în lădițe sau ghivece, îngropând rădăcinile pe jumătate într-un pământ de frunze sau turbă.
De exemplu, înmulțirea daliei constă în divizarea ori separarea rădăcinilor tuberizate, astfel ca la fiecare fragment să revină cel puțin un mugure (figura de mai jos). Această înmulțire se practică o dată cu înființarea culturilor sau ceva mai devreme.
Înmulțirea prin rădăcini tuberizate la dalie (a) plană; (b, c) diviziuni de plantă
Înmulțirea florilor prin bulbi
Bulbii sunt organe subterane de rezistență la intemperii (uscăciune și frig) și care servesc, totodată, la înmulțirea plantelor. După modul de alcătuire, structură, ciclu de viață, bulbii sunt de mai multe feluri:
- bulbi tunicați, cu ciclu de viață anual (lalea – figura de mai jos – tuberoză, stânjenel olandez);
- bulbi tunicați pereni, cu primenirea treptată a tunicilor (narcisă, zambilă) (figura de mai jos);
- bulbi solzoși pereni (crin);
- bulbi aerieni, care se formează pe tulpina aeriană (Liliul tigrinum).
Înmulțirea florilor constă în scoaterea din pământ a cuibului de bulbi al plantei mamă, după care se execută: curățirea de pământ, de rădăcinile, frunzele și tulpinile uscate, separarea și sortarea pe categorii de mărime. Toate aceste operații se fac după ce, mai întâi, bulbii sunt bine uscați pentru ca prin curățirea și separarea lor să nu se provoace răni și deprecierea tunicilor protectoare.
Timpul optim de înmulțire a plantelor bulboase este în perioada de repaus: vara pentru lalele, narcise, zambile; toamna pentru tuberoze. La speciile cu bulbi anuali, scoaterea lor din pământ, în vederea înmulțirii, se face în fiecare an, iar la cele cu bulbi pereni, la 3-4 ani.
Înmulțirea florilor prin tuberobulbi (cornul)
Tuberobulbul sau cormul este un tubercul cu unul sau mai mulți muguri la suprafață, protejat de câteva frunze pergamentoase (exemple: gladiola – figura de mai jos – brândușa). Tulpinile aeriene cu frunze și flori pornesc din mugurii de la suprafață. La baza tulpinii aeriene se formează tuberobulbi noi, cu numeroși tuberobulbili prinși de disc.
Ca și în cazul plantelor cu bulbi, înmulțirea constă în scoaterea din pământ a tuberobulbilor. După uscarea lor se face curățirea, separarea și sortarea.
Tuberobulbi de gladiolă (1) cu învelișul de frunze, (2) dezbrăcat de frunze
