Genul Iris cuprinde aproximativ 150 de specii și poartă numele zeiței Iris din mitologia greacă, ce servea lui Zeus drept mesager între Olim...
Genul Iris cuprinde aproximativ 150 de specii și poartă numele zeiței Iris din mitologia greacă, ce servea lui Zeus drept mesager între Olimp și pământeni. Stânjenelul este folosit la ornamentarea spațiilor verzi.
Stânjenelul – specii și soiuri
J. germanica L. prezintă subteran rizomi groși, cărnoși, pe care se găsesc muguri, din care ies la suprafață frunzele ca niște săbii verzi-albăstrui și tulpinile florale, înalte de până la 100 cm. Florile, a căror formă sugerează orhideele, apar în mai-iunie; I. holandica Hort. are în pământ bulbi tunicați. Floarea apare în vârful tulpinii florale în aprilie-mai. Bulbii sunt mult folosiți pentru cultura forțată în seră; I. reticulata Bieb., plantă bulboasă, pitică, cu înflorire foarte timpurie; I. pumila, plantă cu rizomi, de talie mică (15-20 cm), cu florile așezate terminal câte 2-3.
Stânjenelul – cerințe față de sol, căldură și apă
Stânjenelul este, în general, o floare puțin exigentă. Stânjenelul rezistă destul de bine la frig. Speciile cu bulbi necesită uneori mulcirea cu frunze, pentru a le proteja de gerurile prea puternice. Stânjenelul se plantează în soluri ușoare calcaroase, bine drenate. Cerințele față de apă sunt diferite în funcție de specie. Nevoia de apă este mai mare în perioada de înflorire. Stânjenelul înflorește abundent în locuri însorite.
Cum se plantează stânjenelul (irisul)?
Stânjenelul se înmulțește vegetativ prin divizarea rizomilor sau prin bulbi, în funcție de formațiunile subterane caracteristice speciei. Stânjenelul se înmulțește este iulie-august. Se poate înmulți însă și toamna sau primăvara devreme. Rizomii scoși din pământ se fragmentează în bucăți de 6-8 cm lungime, eliminându-se porțiunile îmbătrâni te, fără muguri. Rădăcinile și frunzele se scurtează la 5-6 cm fiecare.
Urmează plantarea, imediat, în teren bine pregătit înainte, rizomii acoperindu-se cu un strat de 2-3 cm de pământ. Așezarea rizomilor se poate face în cuiburi a câte 2-7 bucăți distanțate la circa 15 cm sau în rânduri, atunci când se urmărește realizarea de borduri. După plantare se udă. Despărțirea rizomilor se face le 3-5 ani o dată.
Când se scot bulbii de stânjenel?
Bulbii de stânjenel se scot în fiecare vară după uscarea frunzelor și se replantează la 10-15 cm distanță. Odată cu primele înghețuri se face mulcirea cu frunze sau paie. Lucrările de îngrijire constau în afânarea solului, udatul și îndepărtarea florilor trecute.
Bolile specifice stânjeneilor:
Virozele se identifică după simptome asemănătoare și altor flori. Plantele infectate prezintă pe frunze pete sau striuri de culoare galbenă-verzuie, pe flori pete de decolorare, iar creșterea este oprită. Combatere: distrugerea plantelor atacate și a insectelor vectoare.
Putregaiul umed (Erwinia carotovora; Pseudomonas sp.) se manifestă prin înmuierea și putrezirea pețiolului frunzelor și rizomilor. Combatere: distrugerea plantelor atacate și asigurarea de măsuri preventive, precum rotația culturilor, drenarea terenului, plantarea superficială, evitarea excesului de umezeală, combaterea insectelor. Recoltarea florilor se face în faza de boboci bine colorați. Nu se Iasă să se deschidă florile deoarece sunt foarte perisabile la transport.