Cum se cultivă crinul alb, crinul imperial sau crinul portocaliu?

Genul Lilium cuprinde numeroase specii, cunoscute cu numele de crini, în majoritate provenind din China și Japonia, de o varietate a formelo...

Genul Lilium cuprinde numeroase specii, cunoscute cu numele de crini, în majoritate provenind din China și Japonia, de o varietate a formelor și culorilor cum la puține flori se întâlnește. Crinul este cunoscut de foarte multă vreme. În antichitate și-a împărțit gloria cu trandafirul. Grecii și romanii îl consacrau zeiței frumuseții, dar cel mai adesea simboliza sentimentele de speranță și puritate ale sufletului.

Toate speciile de crin sunt plante vivace, cu bulbi solzoși, care asigură perenitatea și înmulțirea pe cale vegetativă. Tulpinile aeriene sunt drepte, cu frunze ovale sau lanceolate, de cele mai multe ori sesile. Forma și poziția florii față de axul inflorescenței constituie criteriile de recunoaștere și grupare a speciilor.

Specii și soiuri de crin

L. candidum L, sau crinul alb, este specia cea mai răspândită. Se caracterizează printr-un bulb mare, piriform. Tulpinile înalte de 80-150 cm poartă 12-20 flori albe și puternic odorante. Crinul alb înflorește în iunie. L. regale Wild, sau crinul imperial, se cultivă în locurile mai ferite de înghețuri le puternice. Florile sunt lungi, asemănătoare unor trompete cu dungi mediane caracteristice, de culoare violacee pe partea externă a petalelor.

Crinul imperial înflorește în iunie. Lcroccllln (syn. L aurantiacum) (crinul portocaliu) are florile roșii-portocalii, punctate cu purpuriu, grupate câte 5-8 într-un verticil de frunze și îndreptate în sus. Bulbii emit stoloni în vârfurile cărora se formează bulbilii. Înflorește în iunie. Alte specii cultivate sunt: L. Jongiflorum Bac., L. tigrinum etc.
Crinul – cerințe față de sol, apă, căldură

Crinul preferă o expoziție semi- umbrită. Insolația puternică dăunează calității florilor de crin (colorit și vigoare). Crinilor le plac amplasamentele aerate și apărate de gerurile puternice. Crinul crește bine într-un sol ușor și bogat în humus, cu un pH ușor acid (6). Dacă este cazul, se asigură drenaj artificial și un amestec de pământuri făcut anume.

Cum se înmulțesc crinii?

Uzual, înmulțirea crinilor se face pe cale vegetativă, prin separarea bulbilor cu grijă pentru a nu se desprinde solzii. Lucrarea se efectuează vara pentru L. candidum și toamna pentru celelalte specii. Plantarea bulbilor de crin se face imediat sau după 2-3 săptămâni de păstrare în depozite. Se mai înmulțește și prin bulbilii de mărimea unor boabe de mazăre, ce se formează pe tulpinile aeriene la sub­suoara frunzelor, ca, de exemplu, la L. tigrinum.

De asemenea, se pot face butași din solzii bulbilor, care se pun la înrădăcinat în lădițe cu nisip. La baza solzilor apar bulbișori (L. candidum, L. Speciosum). La L. regale şi L. longiflorum se fac butași și din tulpinile florifere sau chiar din frunze. Înmulțirea crinilor prin semințe se practică, în special, în lucrările de ameliorare. În general, germinația semințelor de crin este mai dificilă.

Cum se cultivă crinul? Cum se îngrijește crinul?

Înființarea culturilor de crin se face la începutul toamnei. Crinul (bulbii) se plantează la distanțele de 20-40 cm și adâncimea de 15-20 cm. Pregătirea terenului este o lucrare importantă. Cu această ocazie se adaugă turbă și pământ de frunze, pentru mărirea conținutului în humus, și îngrășăminte chimice, precum sulfat de amoniu – 20 g/m², superfosfat – 100 g/m² și sulfat de potasiu – 40 g/m². În timpul perioadei de vegetație și a înfloririi se mai aplică 3-4 îngrășări cu uree și nitrat de potasiu sub formă de soluții în concentrație de 0,2%. Alte lucrări de îngrijire sunt udatul cu regularitate, plivirea buruienilor, afânarea solului, iar uneori tutorarea și palisarea tulpinilor florale.

Cele mai frecvente boli la cultura de crin

Bolile cele mai frecvent întâlnite la crini sunt virozele, fusarioza, rugina și bacterioza. Virozele se manifestă prin deformarea frunzelor, apariția de pete galbene-brune și piticirea plantei. Combatere: eliminarea plantelor bolnave.

Fusarioza (Fusarium oxysporum f. lilii) determină putrezirea bulbilor, îngălbenirea și uscarea frunzelor. Crinul atacat de fusarioza nu mai dezvoltă tulpini florale. Combatere: respectarea asolamentului, tratarea bulbilor înainte de plan tare cu formaldehidă (1 parte la 50 părți apă), timp de 30 minute, sau cu Benlate 0,5%, timp de 6 ore.

Rugina (Uromyces liliJ) apare sub formă de pustule roșii pe fața inferioară a frunzelor. Tratamente: cu fungicide ca Maneb, Mancozeb etc.

Bacterioza (Erwinia caratovora) apare pe bulbi sub formă de putregai umed ce degajă miros urât. Frunzele se îngălbenesc și planta moare. Tratamente: dezinfecția solului, tratarea bulbilor înainte de plantare cu o soluție de Captan.

Crinul se recoltează prin tăiere în faza de boboci bine colorați sau tije cu 1-2 flori deschise. La recoltare se are grijă să se lase o porțiune de 10-20 cm de tulpină pe plantă, pentru a se evita rănirea bulbilor. La crini se practică mult cultura forțată în seră. Speciile mai folosite pentru acest gen de cultură sunt: L. regale, L. longiflorum, L. speciosum, Hibrizii Americani.