Numită de greci hyakintos , ceea ce înseamnă piatră prețioasă sau giuvaier , zambila și-a găsit o a doua patrie în Olanda, unde au fost cre...
Numită de greci hyakintos, ceea ce înseamnă piatră prețioasă sau giuvaier, zambila și-a găsit o a doua patrie în Olanda, unde au fost create primele soiuri cu flori involte, încă din anul 1912.
Specii și soiuri de zambilă
H. orientalis L. are bulbul de formă sferică cu tunica acoperitoare colorată diferit (alb, galben, albastru, violet) în funcție de soi. Bulbul este peren. Frunzele sunt liniare, iar florile simple sau involte, de tip campanulat, grupate câte 10-20 într-un spic susținut de o tijă groasă şi suculentă (figura 34). Soiuri: L’Inocence – zambila albă, Porzellan – alb, Yellow Hammer – zambila galbenă, Pink Pearl – zambilă roz, Ostara – zambila albastru, La Victoire – roșu. Zambila înflorește primăvara devreme.
Zambila – cerințe față de sol, lumină, căldură
Zambila are nevoie de terenuri expuse la soare, argilonisipoase și bogate în humus, cu o bună permeabilitate. Temperaturile prea scăzute din timpul iernii distrug bulbii de zambilă și provoacă degenerescențe.
Cum se cultivă zambilele?
La înființarea unei culturi de zambile se folosesc bulbi de zambilă. Bulbii de zambilă se plantează toamna, în luna octombrie, la distanțele de 20-25 cm între rânduri și 10-15 cm între bulbi pe rând. La plantările din parcuri, distanțele dintre bulbi sunt de 10-20 cm în toate sensurile. Bulbii de zambilă se plantează la adâncimea de 10-15 cm, în funcție de mărimea lor.Înainte de plantare, pentru prevenirea bolilor, se impune tratarea chimică sau termică a bulbilor. În regiunile cu ierni aspre este nevoie să se așeze un mulci de frunze sau paie la venirea înghețurilor. Primăvara se înlătură materiile organice folosite ca mulci.
În perioada de primăvară, când zambilele cresc cu intensitate mare și înfloresc, se aplică următoarele lucrări curente de îngrijire: udatul, afânarea solului, plivirea buruienilor, îngrășarea. La interval de 3-4 ani, bulbii se scot din pământ în lunile iunie, când frunzele sunt uscate. Aceștia se usucă, se curăță și se sortează după mărime, iar apoi se păstrează în magazii până toamna.
Boli care afectează zambila
Bolile de temut la zambila sunt: Bacterioza sau boala galbenă (Erwinia carotovora) produce îngălbenirea și ofilirea frunzelor, după care penetrează în tunicile bulbului. La secționarea transversală a frunzelor și bulbilor, în dreptul nervuri lor se remarcă pete galbene. Combatere: alternanța culturilor (asolamentul), dezinfecția solului, tratarea termică a bulbilor la 35-38°C, care permite depistarea și înlăturarea bulbilor infectați în depozite.
Putregaiul negru al bulbilor (Sclerotinia bulborum) produce pagube mari în anii cu precipitații frecvente și temperaturi moderate. Frunzele se îngălbenesc de la vârf în jos, iar bulbul este afectat de un putregai umed, care produce brunificarea și distrugerea lui. Combatere: asolament pentru 4-5 ani, sortarea atentă a bulbilor, tratarea bulbilor cu Benlate 0,2% timp de 30 de minute, îndepărtarea și distrugerea plantelor bolnave.
Putregaiul galben al bulbilor (Xanthomonas hyacinthi) se manifestă atât în cultură, cât și în depozite, prin îngălbenirea vaselor conducătoare și apariția unui mucilagiu caracteristic, care conduce la putrezirea totală a bulbilor. Combatere: distrugerea plante lor bolnave, tratarea termică a bulbilor, tratarea chimică a bulbilor înainte de plantare cu Dithane M-45 0,2%, Mancozeb 0,3%. Zambilele se culeg în faza de deschidere a acestora.