Pesta porcină este o boală infecto-contagioasă, caracterizată prin morbiditate și mortalitate foarte mare, cu evoluție epizootică explozivă...
Pesta porcină este o boală infecto-contagioasă, caracterizată prin morbiditate și mortalitate foarte mare, cu evoluție epizootică explozivă, având un grad foarte ridicat de difuziune. Pesta porcină poate apărea în orice sezon al anului. Pesta porcină se transmite direct, prin contactul porcilor sănătoși cu cei bolnavi sau trecuți prin boală, ori prin carnea, sângele și organele etc., provenite de la porcii bolnavi.
Pesta porcină este produsă de un virus, putându-se produce complicații majore, atunci când intervin unii microbi de asociere. La porcii sănătoși, în mod normal, se pot găsi în organism, în stare de echilibru, o serie de microbi (din grupa Pasteurella și Salmonella), care în stare normală nu produc nici un fel de boală.
În momentul în care se rupe echilibrul organic, datorită prezenței și acțiunii virusului pestos porcin și deci a apariției stării de boală, virulența germenilor Pasteurella şi Salmonella crește enorm, ele devenind patogene (de unde până în acest moment erau inofensive), și provocând în asociere cu virusul pestos porcin, forme grave de boală.
În acest mod, Pasteurella produce leziuni ale sistemului respirator, localizate la nivelul cavității toracice, iar Salmonella produce leziuni digestive, cu localizare la nivelul cavității abdominale.
Cum evoluează boala pesta porcină?
Clinic, pesta porcină evoluează în forme supraacute, acute, subacute și cronice, cu durate de 24-36 de ore în forma supraacută, de 4-7 zile în forma acută, 14-20 de zile în forma subacută și până la 50-60 de zile în formele cronice, care sunt și cele mai periculoase, întrucât se menține în unitate purtătorul și eliminatorul de germeni.
Simptomele clinice au o mare varietate, cu temperaturi mari, de până la 41,5°C, în formele acute, congestionarea mucoaselor (a conjunctivei oculare și nazale), înroșirea pielii.
În cazul pestei porcine, dacă se produce o compresie, prin apăsare cu degetul, la nivelul pielii înroșite, culoarea roșie, congestivă, se menține, spre deosebire de rujetul porcului în care prin apăsare roșeața dispare (simptom caracteristic diferențial între aceste două boli), imediat după apăsare, ca să reapară imediat. În continuare, apar complicații digestive, sub formă de constipații, urmate de diaree și simptome respiratorii, sub formă de scurgeri nazale, mucoase seroase sau purulente în funcție de durata bolii, respirația este grea (dispneică) etc.
Alte semne ale bolii de pesta porcină
Totodată, apar și tulburări nervoase, cu accese epileptiforme. Porcul este abătut (stare de prostrație), putând apare pareze sau paralizii, în special la membrele posterioare. Pe piele apare, aproape caracteristic, o hiperemie (înroșire) difuză și mici hemoragii punctiforme în zonele cu piele fină (abdomen, urechi) sau pe tot corpul.
În cazul în care, în mod absolut greșit, din cauza necunoașterii semnelor de boală, porcul bolnav este sacrificat, se observă că ganglionii limfatici regionali sunt măriți în volum, pe secțiune având aspect marmorat, pe splină se observă numeroase infarcte, sub forma unor triunghiuri, mai închise la culoare decât fondul splinei, cu baza triunghiului spre marginea splinei și cu vârful spre interior. Aceste infarcte sunt caracteristice (patognomonice) pestei porcine.
Rinichiul are un aspect degenerat, de culoare cenușie-gălbuie, cu numeroase hemoragii mici, cât gămălia de ac, sau chiar mai mici. Vezica urinară este congestionată. Leziunile specifice, absolut caracteristice pentru stabilirea diagnosticului, sunt cele ale splinei, rinichilor și ganglionilor limfatici.
În pesta porcină, tratamentul este iluzoriu, fiind interzis. Animalele cu semne clinice caracteristice pestei porcine, se sacrifică în condiții speciale, carnea fiind dată condiționat în consum, totul sub strict control sanitar veterinar, în condiții care să asigure sterilizarea perfectă și care să nu permită difuzarea bolii.
Profilaxia
Profilaxia este de mare importanță, în ceea ce privește pesta porcină. Ca măsuri generale, se impune dirijarea și controlul sever al circulației persoanelor, animalelor, mărfurilor și materialelor, în și dinspre fermă, asigurarea materialului de lucru și de protecție pentru personalul din fermă, executarea dezinfecțiilor periodice obligatorii.
De cea mai mare importanță este profilaxia specifică, respectiv măsurile de imunizare a animalelor prin vaccinare cu vaccin antipestos porcin (de diverse proveniențe și tipuri, în funcție de diferitele moduri de preparare, care au evoluat și evoluează, de-a lungul timpului). Nu prezentăm tipurile de vaccin, nici modul de vaccinare sau dozele folosite, întrucât acțiunea de vaccinare revine exclusiv în sarcina personalului veterinar de stat, autorizat în acest sens.
Obligația deținătorului de porci este de a solicita sprijinul personalului veterinar pentru executarea acțiunilor de imunizare antipestoasă porcină, ca și de a anunța imediat, apariția oricărui caz suspect de îmbolnăvire.
Cum să previn pesta porcină?
Pentru prevenirea introducerii pestei porcine în unitate sau gospodărie, se va organiza, obligatoriu, carantina profilactică de 30 de zile, în cazul introducerii unor animale noi în unitate. Aceste animale vor fi însoțite, în mod obligatoriu, de certificat sanitar-veterinar, prin care se atestă starea de sănătate a animalului, ca și indemnitatea la pesta porcină, a locului de origine, cu specificarea operațiunilor de imunizare (vaccinare), precum și data efectuării acestora.
