Virusul mozaicului nervurian al mazării (Pea enation mosaic virus) – Mozaicul nervurian al mazării Plantele infectate prezintă la început o ...
Virusul mozaicului nervurian al mazării (Pea enation mosaic virus) – Mozaicul nervurian al mazării
Plantele infectate prezintă la început o clorozare evidentă a nervurilor frunzelor tinere. Pe frunzele mature apar dungi înguste, de culoare verde-deschis sau alburie în lungul nervurilor sau pe ţesuturile internervuriene. Pe faţa inferioară a frunzelor, în apropierea nervurilor se observă uşoare proliferări ale ţesuturilor, mai evidente în sere. Plantele infectate au talia mult redusă, iar frunzele sunt mici, încreţite, deformate. Ele formează păstăi mici, ce conţin seminţe şiştave, îngălbenite.
Fusarium oxysporum f. sp. pisi (Linford) Snyder et Hansen – Ofilirea fusariană
De obicei boala îşi face apariţia în preajma înfloririi şi se manifestă printr-o pipernicire a plantelor şi îngălbenirea frunzelor. Pe vreme umedă, simptomele sunt mascate, însă pe timp călduros şi secetos ele se intensifică foarte mult. Boala are o evoluţie lentă, până la 2 luni, în care păstăile nu se mai formează. Într-o fază avansată a bolii, rădăcinile plantelor şi porţiunea subterană a tulpinii se brunifică şi putrezesc. Într-o secţiune prin tulpină se observă brunificarea vaselor conducătoare.
Dăunătorii mazării
Dăunătorii mazării – Păduchele verde al mazării – Acyrthosiphon pisum Harr.
Acest păduche este răspândit în multe ţări din Europa, Asia, Africa şi America. În ţara noastră apare în unii ani în masă, mai ales în unele regiuni din Moldova, Transilvania şi Muntenia. Virginogene aptere. Culoarea corpului la formele de primăvară este verde, iar la cele de vară brună-deschis. Corniculele sunt lungi şi de culoare verde-palid, cu regiunea apicală mai închisă. Coada este lungă, sagitiformă. Lungimea corpului este de 2,2-3 mm.
Viriginogene aripate. Au culoarea corpului verde, de diferite nuanţe. Antenele sunt lungi şi de culoare verde-gălbuie; al 3-lea articol antenal este prevăzut cu 10-20 de senzorii. Picioarele sunt verzi, cu vârfurile femurelor mai închise, tarsele negre. Lungimea corpului este de 2,3-3,5 mm. Păduchele verde al mazării este o specie nemigratoare. Femelele amfigone depun ouăle în toamnă pe diferite leguminoase perene (lucernă, trifoi etc.).
Primăvara, prin lunile aprilie-mai apare matca (fundatrixul), care dă naştere, pe cale partenogenetică, la mai multe generaţii de femele aptere şi aripate. Virginogenele aripate migrează pe diferite leguminoase (mazăre, măzăriche etc.), colonizând frunzele şi florile. Înmulţirea se continuă până la sfârşitul verii, succedându-se mai multe generaţii.
Păduchele verde al mazării atacă numeroase specii de leguminoase spontane şi cultivate ca: măzărichea, lintea, lucernă, sulfina, etc., producând daune mai mari în culturile de mazăre. La atacuri puternice, care se înregistrează mai ales în lunile iunie şi iulie, plantele atacate nu se mai dezvoltă normal, pierd frunzele şi au fructificaţie slabă. Acest păduche este cunoscut şi ca transmiţător de virusuri la unele plante leguminoase.
Dăunătorii mazării – Gărgăriţa mazării – Bruchus pirosum L.
Gărgăriţa mazării este răspândită în toate regiunile globului, unde se cultivă mazărea. În ţara noastră s-au înregistrat în unii ani atacuri în masă, mai ales în Muntenia, Oltenia şi Dobrogea; în Transilvania atacul ei este mult mai redus. Adultul are corpul oval-alungit, de culoare neagră-cenuşie, acoperit cu o pubescenţă cenuşie-roşcată. Elitrele sunt mai scurte decât abdomenul şi prevăzute cu pete albe, dispuse neregulat.
Pronotul este aproape de două ori mai lat decât lung şi prevăzut lateral cu câte un dinte, iar scutelul în partea posterioară cu o pată albă. Pigidiul este acoperit cu o pubescenţă albă şi prezintă apical două pete negre de formă ovală. Femurele posterioare sunt prevăzute cu câte un dinte pe partea internă. Lungimea corpului varziază între 3,5-5 mm. Oul este galben, de formă ovală, având lungimea de 0,5-0,6 mm. Larva, la apariţie are 1-1,5 mm lungime şi este de culoare galbenă-roşiatică, iar capul este castaniu. După năpârlire ea devine apodă şi de culoare albă-gălbuie. Lungimea corpului în ultimul stadiu este de 5-6 mm.
În toate regiunile globului această insectă are o singură generaţie pe an. Iernează ca adult în diferite locuri de depozitare a mazării (hambare, silozuri etc.), în interiorul boabelor sau liber în crăpăturile pereţilor, pe sub duşumele etc. Uneori poate ierna şi în boabele rămase în câmp. Gândacii migrează primăvara în câmp, atunci când mazărea începe să înflorească, parcurgând uneori distanţe până la 3 km. Ei se întâlnesc zburând în culturile de mazăre, obişnuit în zilele călduroase, însorite.
Pe timp răcoros sau în zilele înnourate, gândacii stau retraşi pe sub tufele de mazăre. Hrana adulţilor constă din polenul florilor de mazăre; după unii autori atacă şi petalele sau lăstarii plantelor. Ouăle sunt depuse izolat câte unul sau două pe păstăile formate. Pe o singură păstaie, în cazuri de invazii, se pot găsi până la 30 de ouă sau chiar mai multe (40-50), depuse de mai multe femele. Densitatea cea mai mare a ouălor se constată pe păstăile etajului inferior, apoi pe cele din mijlocul şi vârful plantei (38). O singură femelă poate depune între 150-200 de ouă. Incubaţia durează 8-12 zile.
Larva apărută pătrunde în păstaie şi apoi în bob, unde năpârleşte şi ia aspectul tipic de larvă apodă. Evoluţia larvară are loc numai în interiorul boabelor şi durata acestui stadiu variază între 30-45 de zile, în funcţie de factorii climatici. Ajunsă la completa dezvoltare, larva roade în tegumentul bobului un mic opercul circular, care nu se detaşează decât la ieşirea adultului din bob. Într-un bob de mazăre se dezvoltă o singură larvă.
Chiar atunci când în interiorul bobului pătrund două sau mai multe larve nu ajunge la maturitate decât una singură. Transformarea în nimfă se face în interiorul bobului, obişnuit după recoltarea şi înmagazinarea mazării.
Stadiul nimfal durează între 14-25 de zile. Apariţia noilor adulţi în regiunile noastre are loc pe la sfârşitul lunii iulie sau în luna august. O parte din ei părăsesc boabele şi se retrag în diferite locuri pentru hibernare, iar o altă parte rămân în boabe până în primăvara viitoare. Din observaţiile efectuate în ţara noastră, s-a constatat că în anumite condiţii de temperatură (sub 120), adulţii pot rămâne în diapauză în boabe mai mult de un an (după unii autori până la 14 luni).
Gărgăriţa mazării este o insectă monofagă, larvele ei atacă numai boabele de mazăre, distrugând o mare parte din interiorul bobului. După cercetările efectuate în ţara noastră, infestarea la unele soiuri de mazăre (Vulgare ponderasum) poate să ajungă în unii ani până la 69%. Boabele atacate sunt devalorizate din punct de vedere cantitativ şi calitativ şi prezintă facultatea germinativă redusă (uneori sub 50%). Plantele răsărite din astfel de boabe au o dezvoltare slabă şi dau producţii scăzute.
Dăunătorii mazării – Gargăriţa frunzelor de mazăre – Sitona lineatus L.
Această insectă se întâlneşte frecvent în toată Europa, în culturile de leguminoase. În ţara noastră apare în unii ani în masă, mai ales în regiunile din Câmpia Română, Moldova şi Transilvania. Adultul are corpul de culoare cenuşie, cu mărimea de 4-5 mm. Rostrul este lăţit şi lipsit de carenă longitudinală. Pronotul este mai lat decât lung şi prevăzut cu dungi longitudinale mai închise, precum şi cu o punctuaţie fină şi deasă. Solzii de pe elitre sunt dispuşi în dungi longitudinale alternative, mai deschise şi mai închise.
Oul este de formă aproape sferică, cu diametrul de 0,3 mm. La depunere are culoarea galbenă, iar după câteva zile devine cenuşiu-închis. Larva, în ultimul stadiu, are lungimea de 5-6 mm. Corpul ei este arcuit şi de culoare albă, exceptând capul, care este galben sau castaniu-deschis. Segmentele abdominale prezintă dorsal şi transversal numeroşi peri, iar ventral câte 2 peri mari.
Această insectă are o singură generaţie pe an şi iernează ca adult în sol, după unii autori şi ca larvă (44). Apariţia adulţilor are loc primăvara devreme, pe la începutul lunii aprilie. Ei se hrănesc în timpul zilei, cu frunzele de mazăre sau alte leguminoase, iar noaptea stau ascunşi pe sub bulgării de pământ etc.; uneori, în zilele călduroase se pot vedea şi zburând.
La scurt timp de la apariţie începe împerecherea şi apoi ponta. Ouăle sunt depuse în grupe mici pe frunzele şi tulpinile diferitelor plante din familia Leguminoase sau pe sol, în jurul plantelor. În majoritatea cazurilor, ouăle de pe plante cad pe sol, datorită acţiunii vânturilor sau a ploilor. După cercetările lui Andersen şi ale altor autori, o singură femelă poate să depună până la 1400 de ouă. Ponta se prelungeşte până în luna iulie, când se întâlnesc şi ultimii adulţi hibernanţi.
Incubaţia durează 2-3 săptămâni. Larvele apărute pătrund în sol şi se hrănesc cu nodozităţile bacteriene de pe rădăcinile leguminoaselor. Când ajung la lungimea de aproximativ 2 mm, ele părăsesc odozităţile şi pătrund în rădăcinile plantelor, în care rod galerii. Întreaga evoţuţie larvară durează între 30-60 de zile. La completa dezvoltare, larvele părăsesc rădăcinile şi se retrag în sol, unde în cele din pământ se transformă în nimfe. Acest stadiu durează 10-12 zile. Adulţii apar în luna iulie şi se hrănesc până în toamnă pe diferite leguminoase. După unii autori, o mică parte din ei rămân în sol până în primăvara viitoare.
Gărgăriţa frunzelor de mazăre atacă diferite specii de leguminoase: mazăre, trifoi, lucernă, bob, linte etc. Adulţii rod limbul foliar marginal, dantelat, adesea regulat, îndeosebi la culturile de mazăre, atunci când plantele se găsesc în primele faze de de dezvoltare. Larvele sunt mult mai dăunătoare, în primele vârste ele se hrănesc exclusiv cu nodozităţile plantelor leguminoase, iar în ultimele vârste atacă rădăcinile, săpând în acestea galerii adânci şi neregulate. În urma distrugerii nodozităţilor şi a rădăcinilor, plantele rămân nedezvoltate şi dau producţii scăzute; după unii autori, recolta se poate diminua, în anii cu atacuri puternice, cu 20-30%.
Dăunătorii mazării – Molia păstăilor de mazăre – Lapeyresia dorsana F.
Printre dăunătorii mazării se enumeră și molia păstăilor. Molia păstăilor de mazăre este răspândită aproape în toate ţările din Europa, producând pabube însemnate la culturile de mazăre. În ţara noastră, această insectă apare sporadic mai ales în unele regiuni din Câmpia Română şi Transilvania. Fluturele are prima pereche de aripi de culoare cafenie-închis, prevăzute pe marginea anterioară cu dungi oblice, albe şi brune, dispuse regulat, iar în partea posterioară cu o pată caracteristică în formă de virgulă, de culoare galbenă-palid.
Aripile posterioare sunt brune la femelă, iar la mascul cenuşii-albicioase. Anvergura aripilor este de 15-17 mm. Larva la completa dezvoltare are lungimea cuprinsă între 14-18 mm. Capul şi pronotul sunt negre, iar restul corpului galben. Segmentele toracice şi abdominale prezintă dorsal tuberculi de culoare neagră, pe care se inseră grupe de perişori.
După cercetările unor autori, această insectă prezintă o singură generaţie anuală. Iernează în stadiul de crisalidă în sol, într-un cocon mătăsos. După unii autori, iernarea poate avea loc şi în stadiul de larvă în ultima vârstă şi în acest caz transformarea în crisalidă se face în primăvară. Fluturii apar la sfârşitul lunii mai sau la începutul lunii iunie, când mazărea se găseşte în faza de înflorire. Femelele depun ouăle izolat sau câte 2-4 pe păstăile dezvoltate. Incubaţia durează aproximativ 10 zile.
Larvele apărute după 1-2 ore pătrund în păstăi, unde se hrănesc cu boabele. Ele ajung în ultimul stadiu pe la sfârşitul lunii iulieînceputul lunii august şi se retrag în sol pentru transformare în crisalide, stadiu în care iernează. Această molie atacă diferite specii şi soiuri de mazăre. Larvele rod boabele de mazăre parţial sau total. Păstăile cu boabele atacate sunt pline de resturi de hrană şi excremente, care contribuie la putrezirea şi devalorizarea boabelor. Pagube mai mari se înregistrează la soiurile de mazăre târzii şi semitârzii şi îndeosebi în anii cu ierni blânde şi veri secetoase.
Dăunătorii mazării – Tripsul mazării – Kakothrips robustus Westw.
Atacă în stadiul de larvă şi adult diferite specii de leguminoase din flora spontană şi de cultură, preferenţial la legume, fiind întâlnit pe mazăre şi bob. Atacul afectează lăstarii, florile şi păstăile în formare, producând ofilirea frunzelor, brunificarea şi avortarea florilor, uscarea păstăilor care capătă o culoare argintie. Dăunător frecvent în anii călduroşi şi secetoşi, când produce însemnate pagube. Specie cu o singură generaţie de adulţi pe an, iernează în sol în stadiu de larvă. Adulţii apar în câmp pe parcursul lunii mai.
Pontă depusă pe organele florale, unde larvele apar după circa 10 zile. După circa 15 zile, ele ajung la maturitate, părăsesc planta gazdă şi pătrund în sol la 20-30 cm adâncime, unde rămân până în primăvara anului următor. Se transformă în pupe cu câteva zile înainte de apariţia adulţilor. Adult de 1,5-2,0 mm, corp alungit, brun-negricios, cu aripi înguste şi franjurate posterior. Larvele au 1,5-1,8 mm şi sunt gălbui.
