Bolile orezului – Magnaporthe grisea (Hebert) Barr, f.c. Piricularia oryzae Briosi et Cavara – Arsura frunzelor Pe ambele feţe ale limbului,...
Bolile orezului – Magnaporthe grisea (Hebert) Barr, f.c. Piricularia oryzae Briosi et Cavara – Arsura frunzelor
Pe ambele feţe ale limbului, mai mult pe cea inferioară, apar pete, alungite în direcţia nervurilor, galbene-cenuşii, cu marginea brună, răspândite neregulat, izolate sau confluente. Frunzele puternic atacate se usucă începând de la vârf.
Când atacul este puternic, boala se manifestă şi pe tulpini, prin brunificarea nodurilor în dreptul cărora paiul este sugrumat, se îndoaie şi se rupe cu uşurinţă. Dacă infecţia se produce după formarea boabelor, acestea rămân mici şi se şiştăvesc. Uneori pe ele apar pete brune. Pe suprafaţa ţesuturilor infectate se formează un puf cenuşiu, puţin dezvoltat, alcătuit din fructificaţiile ciupercii.
Conidioforii sunt simpli, cilindrici septaţi, cenuşii, până la 130 μm lungime şi 3-4 μm grosime. Conidiile sunt piriforme, de 17-24 x 8-12 μm, cenuşiu deschis, de regulă cu 2 pereţi transversali.
Bolile orezului – Gibberella fujikuroi (Saw.) Ito et Kimura, f.c. Fusarium moniliforme Sheld. – Fusarioza
La plantule, rădăcinile şi coletul putrezesc, plantele fiind distruse scurt timp după răsărire. Plantele mature (după înflorire) de obicei se alungesc normal, se clorozează şi după un timp relativ scurt (circa 10 zile) mor. La plantele bolnave, ţesuturile tecilor frunzelor bazale se necrozează, iar pe timp umed sunt acoperite de un puf albicios, cu pernuţe roz, alcătuite din conidioforii şi conidiile ciupercii.
Paiul de sub tecile bolnave prezintă dungi negre iar, în interior, miceliu bogat, îndeosebi în dreptul nodurilor. Rădăcinile şi coletul putrezesc. In vitro la început ciuperca creşte repede (4-6 cm) fiind incoloră. Pe partea inferioară, cultura este de culoare închisă, violet, uneori de culori mai deschise. Miceliul aerian este alb-vinaceu, în general dens şi uşor flocos, până la pâslos, uneori cu aspect prăfos datorită formării microconidiilor.
Microconidioforii sunt simpli, laterali, iar fialidele formate pe hife aeriene; rareori formează ramuri scurte laterale. Microconidioforii sunt 20-30 μm lungime şi de 2-3 μm grosime la bază îngustându-se spre apex până la 1 μm.
Microconidiile sunt ovoide, fusiforme, înlănţuite în situ, de 5-12 x 1,5-2,5 μm, uni- sau bicelulare, incolore. Microconidiile, la unele tulpini se formează rar; ele sunt incolore, au formă de corn îngustat spre capete, multiseptate, cu celula apicală alungită, deseori ascuţită şi îndoită, iar cea bazală pedicelată. Frecvent macroconidiile sunt cu 5-6 septe, mai rar cu 3-4 sau 7-9 septe.
Cele cu 3-4 septe sunt de 21-66 x 3,0-6,0 μm, cu 5-6 septe de 28-72 x 3,2-6,0 μm, iar cele cu 7-9 septe de 50-100 x 4,0-8,0 μm. Periteciile sunt ovoide, de 140-250 μm, de culoare închisă. Ele conţin 8, rareori 4-6 asce ovoid-cilindrice, de 60-85 x 8-11 μm. Ascosporii sunt elipsoidali, cu 0-1 în final 3 septe, incolori, de 17,0-25,5 x 3,5 μm.
Cochliobolus miyabeanus (Ito et Kuribayashi) Drechsler et Dastur (sin. Ophiobolus miyabeanus Ito et Kuribayashi), f.c. Drechslera oryzae (Breda de Haan) Subram. et Jain (sin. Helminthosporium oryzae Breda de Haan) – Helmintosporioza
Sunt afectate toate organele aeriene ale plantelor, în toate fazele de dezvoltare. Plantulele se brunifică, pe suprafaţa lor se dezvoltă un înveliş brun şi mor. La plantele mature, boala se manifestă îndeosebi pe frunze, începând cu cele de la bază. Pe acestea apar pete, la început mici, circulare, de culoare verde-deschis, care cu timpul se extind de-a lungul limbului şi devin cenuşii-gălbui în centru şi brune sau negricioase la periferie, mărginite de o dungă gălbuie, ceea ce le diferenţiază de cele produse de Piricularia.
În condiţii de umiditate, la suprafaţa petelor se dezvoltă o pulbere brună, alcătuită din conidiofori şi conidii. Pe ultimul internod al paiului şi pe ramurile paniculului, apar pete brune sau negricioase, cu un contur difuz, în dreptul cărora ţesuturile se necrozează, slăbesc ca rezistenţă, iar paniculele se frâng. Glumele afectate prezintă pete negricioase.
Conidioforii sunt solitari sau în grupuri mici, drepţi sau flexuoşi, uneori geniculaţi, pal până la brunii sau bruni-olivacei, până la 600 x 4-8 μm. Conidiile, de obicei, sunt curbate, naviculate, fusiforme sau obclavate, rareori aproape cilindrice, gălbui până la brune-aurii, netede, cu 6-14 pseudosepte, de 63-153 x 14-22 μm.
Bolile orezului – Magnaporthe salvinii (Cattaneo) Krause et Webster (sin. Leptosphaeria salvinii Cattaneo), f.c. Helminthosporium sigmoideum Cav., f.scl. Sclerotium oryzae Cattaneo – Pătarea tulpinilor
În lunile iunie-septembrie, la baza plantelor, la nivelul tecilor, ţesuturile sunt invadate de o pâslă – miceliul ciupercii – în care apar numeroşi scleroţi. Paiul este infectat la nivelul nodurilor. Ţesuturile parenhimatice ale tecilor sunt distruse şi se sfâşie, ceea ce permite eliberarea a unui număr mare de scleroţi cenuşii sau negri, sferici sau elipsoidali, de 0,2-0,3 mm. Boala apare în vetre.
Miceliul este alb în interiorul ţesutului şi olivaceu pe suprafaţa acestuia. Scleroţii sunt sferici, negri, aproape netezi. Conidioforii sunt de culoare închisă, septaţi, simpli sau puţin ramificaţi. Conidiile sunt fusiforme, uşor curbate, de obicei cu 3 septe. Celulele din mijloc sunt brune-închis, iar cele laterale verzui. Periteciile sunt în medie de 381 μm, de culoare închisă, globuloase, cu gât scurt.
Ascele sunt înguste, clavate. Ascosporii sunt biseriaţi, fusiformi, cu 3 septe, în dreptul septei din mijloc ştrangulaţi la maturitate, bruni, celulele extreme brunii, majoritatea de 44-48 x 8 μm.
