Este de bine de știu de la bun început că la țuica de mere nu se folosesc merele dulci, deoarece merele dulci nu dau alcool decât în cantită...
Este de bine de știu de la bun început că la țuica de mere nu se folosesc merele dulci, deoarece merele dulci nu dau alcool decât în cantități foarte mici și, bineînțeles, de calitate inferioară. Merele timpurii de vară, care se coc în a doua jumătate a lunii iulie și cele de toamnă sunt foarte bune pentru prepararea marcurilor și pot fi folosite și în amestec cu alte fructe, cum ar fi perele, piersicile, prunele.
Cum se face țuica de mere sau rachiul de mere?
Se adună merele care cad pe jos, chiar dacă au început să putrezească – dar care sunt încă moi, zemoase, nu uscate – se colectează în butoaie de plastic sac saci de polietilenă și se lasă circa 10 zile să se matureze. După aceea se dau prin zdrobitorul de struguri sau se strivesc cu mâna și se pun în vasele de fermentat fără adaos de zahăr.
După 20-22 de zile se adaugă un sirop preparat din zahăr și apă fierbinte, în proporție de 1:2. Se amestecă bine marcurile în primele trei zile după adăugarea siropului (de 1-2 ori pe zi) și se mai lasă Ia fermentat încă 8-10 zile. Când fermentarea s-a încheiat – atunci când musculițele bețive nu mai roiesc deasupra marcurilor și când zeama are un gust plăcut, acrișor – se poate face distilarea. Înainte de distilare se amestecă bine marcurile și dacă este nevoie, se subțiază cu apă.
În Ioc de sirop de zahăr se pot folosi gemuri, marmelade, dulcețuri, bomboane, miere zaharisită diluate cu apa fierbinte. Atunci când se folosesc astfel de îndulcitori, se va pune pe fundul cazanului de distilare un strat de 14 cm de nisip/pietriș, pentru ca marcurile să nu se lipească și să se afume.
Țuica de mere are o culoare alb-străvezie și un gust puțin astringent. Dacă este lăsat la învechire, calitățile din punct de vedere gustativ și senzorial se îmbunătățesc vizibil, devenind un rachiu de mere catifelat și aromat, în special cel din soiul Golden auriu.
