Țuica de caise sau rachiul de caise este o băutură foarte apreciată datorită gustului și aromei deosebite. Deoarece caisele nu sunt fructe z...
Țuica de caise sau rachiul de caise este o băutură foarte apreciată datorită gustului și aromei deosebite. Deoarece caisele nu sunt fructe zemoase, se recomandă amestecarea lor cu alte fructe de sezon sau adăugarea, în marcuri, a unui sirop concentrat de zahăr. Dacă se folosesc în combinație cu alte fructe – cum ar fi căpșuni, fragi – se vor alterna straturile de fructe cu zahăr (1 kg zahăr la 10 kg fructe). Se pot folosi compoturi rămase din tipul iernii, gemuri, dulcețuri zaharisite, siropuri etc., care nu se mai consumă.
În cazul în care se folosesc numai caise, se vor aduna caisele căzute, chiar dacă au început să putrezească – dar să fie moi, nu uscate – se pot folosi fructe care au depășit perioada de maturare, fructe ce nu au putut fi comercializate sau prelucrate la timp, sau care s-au înmuiat și au început să fermenteze.
Se pun caisele în vase mari, care nu oxidează, se acoperă vasul cu o folie de plastic, fără a lega și se lasă la fermentat o săptămână, apoi se adaugă siropul și se amestecă bine marcurile, de 1-2 ori pe zi, timp de 2-3 zile. Siropul se prepară din zahăr și apă fierbinte, un kilogram de zahăr la 8-10 kg de fructe.
Cât timp fermentează țuica de caise sau rachiul de caise?
Se lasă marcurile în continuare la fermentat, pentru încă 4-5 zile, în funcție de temperatura aerului. Fermentarea se consideră terminată în momentul în care deasupra marcurilor nu mai roiesc musculițele bețive, iar zeama are un gust acrișor, plăcut, ca cel de vin. Distilarea se face în cazan de aramă, pe fundul căruia s-a pus un strat de nisip/pietriș sau în cazane speciale prevăzute cu dispozitiv de amestecare a marcurilor în timpul fierberii.
Înainte de a lua din marcuri, se amestecă bine, iar dacă este nevoie se mai adaugă apă. Marcurile care se pun în cazanul de distilat trebuie să fie subțiri, să se poată amesteca ușor cu bățul. Dacă sunt prea groase, se lipesc de pereții cazanului și rachiul va avea gust și miros neplăcut, de afumat.
Cum se face distilarea rachiului de caise?
Distilarea la țuica de caise se face ca și la țuica de prune (vezi aici). Primul litru de alcool care curge în vasul colector se pune separat, se aruncă sau se folosește în alte scopuri decât cel alimentar, pentru că are un conținut ridicat de alcool metilic, care este toxic. Concentrația de alcool se măsoară cu ajutorul unui alcoolmetru sau se folosește metoda rudimentară de a da foc alcoolului.
Dacă are o concentrație mai mare de 20°, alcoolul va arde cu o flacără albăstrui-verzuie. Se ia o lingură de alcool care curge pe țeavă și se aruncă în foc sau pe capacul cazanului, apoi se aprinde cu o brichetă. Dacă nu arde, se oprește imediat distilarea, se ia vasul colector, pentru că lichidul care curge nu mai conține alcool, ci numai apă, care nu trebuie lăsată să se amestece cu alcoolul colectat și să-l dilueze.
Dacă flacăra este mai mult albastră decât galbenă, concentrația de alcool este mare, iar dacă este mai mult galbenă, aceasta înseamnă că, în acel moment, concentrația de alcool începe să scadă și în acest caz se va verifica des concentrația, pentru a ști exact când trebuie oprită distilarea.
Țuica de caise trebuie degustată, din când în când, pentru a-i verifica gustul. Atenție însă la degustările repetate!…
Țuica de caise are un gust… foarte plăcut
Gustul poate fi neplăcut dacă, caisele nu au fost bine coapte, dacă plămada s-a lipit și s-a afumat, dacă s-a depășit termenul de distilare sau dacă focul a fost prea tare sau cazanul prea plin și marcurile au pătruns în serpentină. Se toarnă rachiul în butoaie, damigene sau sticle și se astupă bine, etanș, pentru a nu permite trezirea sa.
La țuica de caise nu este nevoie să se recurgă la alte trucuri de aromă, pentru că este parfumat natural. Culoarea se poate corecta – dacă nu se păstrează în butoaie de dud – cu fragmente din crengi de dud, curățate de coajă. După două săptămâni se scot bucățelele de lemn din vase, pentru că altfel se înnegresc și denaturează culoarea rachiului.
